Nu înțelegem un lucru. De unde atâția nervi și de unde atâtea pretenții, atât din partea celor dintre noi, cât și din partea celorlalți?

Să începem cu ai noștri, că așa e frumos. Până în mai anul curent, orașul nu a mai avut o echipă campioană la fotbal în prima ligă de 35 de ani. Universitatea Craiova nu mai câștigase campionatul de 35 de ani. S-a întâmplat anul acesta, exact ca în 1991, cu trofeul Cupei României la pachet. Extra, a venit și Supercupa. Din 1990 data ultima prezență a Științei în faza principală a unei competiții europene. Am legat, cum, necum, două participări consecutive, în aceeași competiție, UEFA Conference League. Da, știm povestea, „competiție de mâna a treia”, „pentru săraci”, bla, bla. Asta e. Măcar e ceva.

Să continuăm cu ceilalți. Vai, câtă supărare și câtă dezamăgire printre ziariști. Păi, stați așa, că nu e chiar așa. În perioada asta v-ați ocupat să propagați ideea că ar fi mai bine SĂ FIM ELIMINAȚI, decât să ne calificăm, că, chipurile, „am putea face puncte mai multe pentru țară”. Atunci, hai să facem puncte pentru țară, nu? Dar pentru ce țară, mai exact? Aia în care suporterii rivalelor, ale căror echipe au ADUNAT un coeficient mai mic decât campioana Gibraltarului, vor să ieșim din cupele europene, ei aspirând, la rândul lor, ca echipele pe care le susțin să reintre în circuitul european, neștiind că au nevoie de rezultatele altor echipe românești până atunci, pentru un traseu teoretic mai facil? Sau pentru țara în care postul TV lider de audiență între canalele de sport a avut grijă să difuzeze, înaintea meciului tur cu Ararat, imagini de la unica înfrângere a noastră împotriva echipei familiei boovene? Că asta era grija lor pe 20 august, „rivalitatea locală” inexistentă.

Deci, de unde atâta supărare? În rândul alor noștri, am putea înțelege. Pentru că da, am fost scoși de o echipă slabă, care nu a meritat absolut nimic, mai ales din acest meci retur. Dacă e să fim iritați de ceva, am putea fi de felul în care a curs meciul tur, dar în niciun caz pe cum s-a jucat cel de astăzi, care rivalizează lejer, cel puțin ca desfășurare, cu cel cu AEK, din decembrie 2025.

Ne știți foarte bine. Și noi am fost duri în anumite momente, dar ne-am păstrat realismul. De fiecare dată, după fiecare partidă, am discutat într-o manieră pur obiectivă despre evenimentele petrecute. Însă, acum, chiar ne e greu să înțelegem atacurile de care are parte echipa. În loc să ne strângem împreună, să le arătăm băieților că nu sunt singuri (pentru că, să știți, ei suferă cel mai mult, nu noi, cei care avem alte joburi și pentru care fotbalul reprezintă doar o pasiune, nu o sursă de venit), stăm să facem teoria chibritului ars. Lăsați-le încolo de teorii, că nu suntem încă la nivelul în care să ne macine atât de tare necalificarea în Europa League sau Champions League. Să fim constanți în ce realizăm și abia atunci putem discuta de mai mult.

Să fie clar, nu apărăm pe nimeni altcineva în afară de spiritul Științei. Suntem cu Universitatea Craiova până la moarte și dincolo de ea. Vom merge cu mândrie și bucurie și la meciurile de Conference League, chiar dacă pentru unii e o umilință și un necaz (de ce oare?). Deci să nu aveți impresia că apărăm în vreun fel vreo persoană fizică (sau juridică). Lucrurile nu au mers ca pe roate, iar probabil că motivele sunt evidente. Vom discuta concret despre ele la momentul oportun.

Altfel, uitându-ne printre reacțiile generate de această „retrogradare”, stăm și ne punem o altă întrebare: nu cumva e mai bine că s-a întâmplat așa? Nu de alta, dar nu ni se pare că am merita să urcăm vreo treaptă. Nu suntem pregătiți absolut deloc, ca și comunitate, să asistăm la genul de confruntări pe care prima sau a doua competiție intercluburi din Europa le propun. Mai întâi, să stăm liniștiți în Conference League, să „facem puncte”, să umplem stadionul, să susținem echipa mai des și în deplasări, să învățăm cine cui vinde drepturile de televizare, să investim adecvat, să învățăm din greșeli și să fim mai concentrați în momentele decisive.

Hai, capetele sus și să fim mai ponderați, de acum încolo. Cum ne-am ridicat și după Be'er Sheva sau Atena, așa ne vom ridica și după episodul de la Erevan. Cine vrea să părăsească barca și se simte nedreptățit, mult succes. Noi ceilalți ne revedem mâine după ora 14:00, când va avea loc tragerea la sorți pentru UECL. Atenție, nivelul competiției pare să fie mai ridicat chiar și decât anul trecut. Dar va fi frumos, avem încredere.

Mândri de tine, Știința! Avanti!