Capăt de drum în preliminariile UEFA Champions League, iar visul ascultării imnului celei mai prestigioase competiții intercluburi se amână, nu se știe pentru cât timp.

În fața a 27.000 de suporteri care și-au ocupat locurile pe „Oblemenco” în speranța răsturnării deficitului de un gol căpătat în meciul tur, Știința a început exact ca în meciul din Bulgaria: temătoare, apăsată de miza confruntării. Iar Levski a profitat de acest scenariu și a marcat rapid, și nu o singură dată. În minutul 16, tabela arăta deja 0-2, după o lovitură liberă și un out. Prima reușită i-a aparținut lui Everton Bala, din pasa lui Serginho. Brazilianul a marcat cu un șut pe jos, din afara careului, nemarcat de absolut nimeni, toți jucătorii echipei noastre fiind comasați în propriul careu (13'). 180 de secunde mai târziu, o aruncare de la margine a condus la golul al doilea al oaspeților; balonul a ajuns la Aldair, iar lusitanul a punctat tot cu un șut de la distanță, tot singur-singurel. Mingea trimisă de marcatorul primului gol către fundașul dreapta al formației din Sofia s-a scurs prin fața băiatului pentru care „orice echipă sună bine”, ulterior întorcând spatele în alergare. Că sigur l-ar fi blocat așa.

Fotbaliștii lui Julio Velázquez au scăzut turația, iar ai lui Filipe Coelho au crescut treptat ritmul, în încercarea de a reveni în cărțile calificării. Iar golul a venit, chiar în prelungirile primei părți: David Matei, ignorat complet în partidele europene de până acum, a fost blocat, pe rând, de fundașul Maicon și portarul Svetoslav Vutsov, dar a reușit să păstreze balonul în posesia sa, centrându-i lui Nicușor Bancu, iar lovitura de cap a căpitanului Științei a fost suficientă pentru a reaprinde speranțele oltenilor (45'+1). Debutul reprizei a doua a venit la pachet cu golul egalizator: Adrian Rus a ridicat întreg stadionul în picioare, cu o execuție superbă din lovitură liberă, atipică unui fundaș central (48'). 5 minute mai târziu, am asistat la, probabil, momentul psihologic al întâlnirii și, implicit, al soartei întregii „duble”: Ștefan Baiaram, total deconcentrat, a lovit extrem de prost mingea din câțiva metri, ratând o oportunitate imensă de a egala scorul general. De atunci, au mai fost ocazii, inclusiv bulgarii au avut șanse importante de a închide meciul, dar scorul a rămas nemodificat, 2-2. Rezultat pozitiv împotriva unei echipe bune, dar insuficient pentru a avansa.

S-a calificat echipa care a părut mai hotărâtă și mai stăpână pe ea, chiar și în momentele în care revenirea din pumni a adversarului părea extrem de posibilă. Trăind acest moment, trebuie să ne acceptăm nivelul și să ne temperăm așteptările, de acum încolo. Nu suntem deștepții Europei doar pentru că am câștigat campionatul României, de altfel un campionat slab, care nu face prea mulți purici în cupele continentale. Ăsta este adevărul: suntem reprezentanții unui fotbal modest, care se degradează de la zi la zi, dar avem tupeul să ne facem calcule că am trece fluierând de bulgari, ciprioți sau kazahi.

Nu avem față de Champions League, din păcate. Este nevoie de mult mai mult din toate părțile: club, jucători (cu mențiunea că aproape toți au dat tot ce au avut mai bun din ei) și suporteri (aici nu ne referim la număr, deși este variabil de la meci la meci). După un an fabulos, peste așteptări, am scăzut nivelul ca întreg, mulțumindu-ne și trăind din ce am realizat sezonul trecut. Sunt multe exemple de echipe europene, din campionate mult mai zdravene, care după un sezon peste așteptări au scăzut subit, tocmai din cauza autosuficienței.

Să fim fericiți că avem în continuare o șansă importantă de a juca pentru a doua oară la rând într-o grupă europeană, fie ea Europa sau Conference League. De altfel, cam acesta ar fi nivelul real al echipei noastre, fără să ne supărăm. Tot este ceva, având în vedere faptul că în Oltenia a fost ani buni secetă din punct de vedere fotbalistic. Vom vorbi începând de săptămâna viitoare despre adversara din turul 3 preliminar al celei de-a doua competiții intercluburi de pe „Bătrânul Continent”, dar, înainte de asta, vă spunem doar atât: închideți Transfermarkt-ul, că nu acolo se decide calificarea.

Noi întotdeauna am fost pozitivi, am încercat să vedem toate plusurile posibile, inclusiv în momentele în care ele nu erau extrem de vizibile. Am ținut partea tuturor, asumându-ne toate criticile posibile. Însă, deja începem să ne punem semne de întrebare. Poate avem acest drept.

În primul rând, în ceea ce-l privește pe Coelho. Raportându-ne la rezultatele din stagiunea precedentă, trecând peste șocul de la Atena, nu ai ce să-i reproșezi, la modul real. Omul a inspirat încredere, a liniștit apele și a imprimat echipei o exprimare calculată, matură. Sezonul acesta au început să apară diverse modificări în partitura de joc, ideile pare că se epuizează, iar imaginea antrenorului portughez este cea a unui om captiv propriilor idei. Nu este rău că se încearcă schimbări, dar inspirația lipsește cu desăvârșire. Și declarația de după meciul de aseară a fost cel puțin bizară; într-un fel, a avut parțial dreptate, dar tot nu îți pică bine să auzi așa ceva. În plus, n-am înțeles nici acum „strategia” rotirii întregului prim 11 de la un meci la altul. Poate e ceva prea abstract și nu ne prindem. Dacă rotirea ar cuprinde mai mulți jucători tineri, inclusiv în cupele europene, e posibil să fie mai ușor de înțeles. I s-a părut cuiva că Matei a arătat rău la primul său meci în Europa? Păstrând propoțiile, situația de acum se aseamănă celei a lui Arne Slot la Liverpool, pentru cine urmărește fotbalul englez sau fotbalul european în general.

În al doilea rând, strategia de transferuri de până acum pare să fi fost falimentară. Bun, suntem de acord că este greu să intri într-un grup sudat și eficient în forma sa, dar orice angrenaj, oricât de bine ar fi lucrat, la un moment dat se erodează și are nevoie de ajustări. Iar ajustările făcute, scuzați-ne, dar mai bine nu se făceau. Deja e consternantă situația celor care au venit în vară. Chiar să nu reușească niciunul să ajungă măcar la nivelul de a veni cu altceva de pe bancă, în afară de frustrări și nedumeriri? Nu avem noi puterea de a veni cu recomandări, dar cu siguranță nu ar strica o analiză în club, până nu va fi prea târziu.

Una peste alta, sâmbătă, în prima zi a lunii august, ne vedem iarăși la stadion. De la ora 21:30, întâlnim Petrolul Ploiești, în etapa a treia a Superligii. Va fi interesant de văzut cum va fi abordat acest joc, dar poate că varianta „odihnirii” ar trebui scoasă din ecuație. Sau cel puțin regândită și aplicată în alt mod. Nu de alta, dar ar fi masochism curat să repeți la doar 7 zile distanță ceva ce nu a dat randament absolut deloc.

Forza Știința, mereu!