Pauză în „dubla” cu Levski Sofia. Este 1-0 pentru campioana Bulgariei, după primele 90 de minute, iar Știința are nevoie de un retur foarte bun pentru a merge mai departe.

Echipa noastră a început nejustificat de temător, fiind imediat „luată pe sus” de adversară. Astfel, minutul 8 a adus și unica reușită a partidei. Căpitanul gazdelor, fundașul central Kristian Dimitrov, a înscris cu o lovitură de cap, profitând de centrarea perfectă a lui Serginho. Ar fi de revăzut faza întreagă și de văzut dacă nu cumva a fost offside la faza premergătoare golului (deși VAR-ul nu a mai putut interveni, fiind alt APP), dar mai degrabă ar trebui discutat despre pasivitatea lui Ștefan Baiaram, care nu l-a încurcat absolut deloc pe marcatorul golului, pe care l-a avut lângă el. După meciurile foarte bune din debutul sezonului, pentru care l-am lăudat și o vom face de fiecare dată când ne va oferi ocazia, iar a început să vorbească de transfer, precizând că „sună bine orice echipă”. Ce faci în cel mai important meci al echipei tale din noul sezon, când ai pretenții să prinzi o mutare în străinătate? Reclamă la Dormeo.

După gol, Universitatea a ieșit din carapace; a încercat să joace fotbal, și-a creat ocazii, unele de-a dreptul rarisime (șansa lui Carlos Mora din minutul 14 sau cea a lui Anzor din debutul părții secunde), dar nu putem spune că am fi meritat mai mult din acest joc, pentru că și Levski a replicat prin ocazii cel puțin la fel de periculoase. Bulgarii au mai înscris încă o dată, prin Akram Bouras, dar reușita sa din minutul 58 a fost anulată (corect) pentru un offside. Acel moment a fost doar unul din multele în care apărarea noastră a fost făcută franjuri pe contraatac, norocul și intervențiile lui Laurențiu Popescu făcând ca în dreptul formației din Sofia să apară doar cifra 1 pe tabelă.

Totuși, lupta pentru calificare rămâne deschisă. Este clar că și ei au slăbiciunile lor, doar că trebuie și exploatate. Or, ieri nu prea s-a întâmplat asta. Din punct de vedere tactic, meciul a fost abordat greșit. Julio Velázquez a gândit foarte bine jocul, iar titularizarea lui Bouras a adus un plus. Trecut pe foaie ca mijlocaș dreapta, algerianul a acționat mai degrabă ca un al treilea mijlocaș central, alături de Serginho și Mehdi Moubarik, surpriza din primul 11, înlocuit la pauză de Gašper Trdin, titularul de drept. Au fost momente când au avut chiar 4 oameni în zona centrală, așezați fiind într-un 4-2-2-2. Au câștigat clar mijlocul terenului, dar replica lui Filipe Coelho a venit foarte târziu. Abia după minutul 80 am echilibrat situația în compartimentul median, dar nici atunci din prima, pentru că Teles, introdus în locul fantomei Etim, a fost trimis inițial în flancul stâng al atacului, abia apoi a coborât la mijloc.

Pe lângă abordarea fricoasă (poate de înțeles pe alocuri în acest context, dar a fost cam prea mult), a lăsat de dorit și atitudinea unora dintre jucători. S-a vorbit despre evoluțiile anumitor jucători, în mod specific. Da, au fost sub nivelul scontat, într-un moment în care era nevoie ca toți să își demonstreze certa valoare pe care o posedă, greșind chiar și cele mai simple pase, dar, în continuare, nu este corect să etichetezi un jucător după mai puțin de 2 meciuri întregi, contabilizând minutele totale pe care le-au bifat până acum. Nu ne-a plăcut ce am văzut ieri, dar preferăm să nu facem catalogări în momentul de față. Dacă tot există plăcerea asta de a face procese de intenție, de ce nu se discută și de cum a arătat partea stângă a apărării? Sunt jucători de la care aveam pretenții mai mari care au dezamăgit mai mult. Sigur, un meci mai slab nu te definește, dar trebuie să fim corecți în evaluări.

Este clar că lor le convine momentul. Este suficient să se folosească de arma contraatacului, atât de periculoasă în prima confruntare. Este doar 0-1, putem reveni, dar trebuie să fim inteligenți, calmi și să nu le dăm nicio oportunitate de a înscrie. Cum au început ei ieri, așa va trebui să o facem și noi, să-i urcăm pe garduri. Poate chiar și la propriu. Dacă iar intrăm cu frică, putem să ne pregătim în liniște pentru altă competiție; înseamnă că Champions League nu e pentru noi. Experiența europeană dobândită anul trecut, când am trecut prin situații prin care unele echipe nu trec nici în 5 ani, ar trebui să fie vizibilă când contează cel mai mult.

A fost un duș rece, cu cuburi de gheață, de care aveam nevoie toți. După tragerea la sorți de luni, deja se făceau calcule cum o să sune imnul UEFA Champions League în play-off. Hai să le luăm pas cu pas, să ne conștientizăm nivelul și să nu mai facem din orice rezultat pozitiv nuntă sau din orice rezultat negativ înmormântare. La victorii, nu ai loc de felicitări, iar la înfrângere ți-e și frică să mai scoți capul, că ești luat imediat pe șiret. Poate învățăm și noi ceva din acest drum european, din toate punctele de vedere. Trebuie să ne facem datoria săptămâna viitoare, să umplem stadionul, fără nicio scuză, să venim îmbrăcați corespunzător (tricourile de culoare roșie, portocalie, burgundy, magenta, gri șobolan sau alte culori-„minune” pe care doar pe „Oblemenco” le găsești, la fel ca și tricourile cu Lamine Yamal, Bellingham sau Mbappe, pot să rămână pentru 90 de minute în șifoniere) și să încurajăm echipa, în adevăratul sens al cuvântului. Am mai trecut prin astfel de momente, am trecut cu bine, iar acum suntem nevoiți să facem același lucru.

Până atunci, urmează derby-ul cu echipa care încă poartă numele Dinamo, care evoluează sub o nouă identitate vizuală, reprezentativă pentru ce a însemnat acest club și cât „bine” a făcut de-a lungul anilor. Meciul de sâmbătă reprezintă o oportunitate foarte bună de a ne îmbunătăți moralul înaintea duelului crucial cu Levski, pentru că nici ei nu trec printr-un moment grozav, pierzând în primul meci de campionat. În plus, indiferent de situație, o victorie împotriva rivalei tradiționale nu trebuie niciodată scoasă din planuri.

Forza Știința!